Obiective turistice

Herghelia de cai din Jucu, situată în inima Transilvaniei, este un sanctuar pentru iubitorii de cai și natură. Aceasta se întinde pe o suprafață vastă de teren, oferind condiții ideale pentru creșterea și antrenamentul cailor. Herghelia se mândrește cu o colecție impresionantă de cai de rase pure, printre care se numără exemplare de frizieni, lipițani, și alte rase valoroase, recunoscute pentru eleganța, forța și inteligența lor.

Peisajul pitoresc înconjurător, cu dealuri împădurite și câmpuri întinse, oferă un decor natural magnific pentru plimbările călare și antrenamente. Herghelia nu este doar un loc de creștere a cailor, ci și un centru dedicat instruirii călăreților, de la începători la avansați, punând un mare accent pe relația armonioasă dintre cal și călăreț.

Herghelia de la Jucu organizează frecvent evenimente și competiții ecvestre, atrăgând participanți și vizitatori din întreaga țară și chiar din străinătate. Aceste evenimente nu numai că promovează sportul ecvestru, dar și oferă oportunități de socializare și distracție într-un mediu natural și sănătos.

Implicarea comunității locale în activitățile hergheliei este un alt aspect de bază, herghelia oferind programe educaționale și de voluntariat pentru toate vârstele. Prin aceste programe, herghelia își propune să cultive dragostea pentru cai și călărie, dar și să sensibilizeze publicul cu privire la importanța conservării mediului natural și a patrimoniului ecvestru.

Herghelia din Jucu este, așadar, un punct de referință în domeniul ecvestru din România, reprezentând un mix ideal între tradiție și modernitate, dedicare pentru cai și pasiune pentru călărie, toate acestea într-un cadru natural de excepție.

Castelul se află în fostul sat Jucu de Jos, care în 1968 a fost unificat cu Jucu de Sus, preluând numele acestuia. De fapt un sat cu numele Zuku sau Suk este atestat deja în 1312 și 1314, însă, datorită lipsei surselor istorice, trecutul domeniului este necunoscut. Abia din secolul al XVII-lea avem date conform cărora ajunge în posesia familiei Barcsay, iar apoi, prin căsătoria dintre Mihai Barcsay cu Ecaterina Bánffy, este moștenit pe linie feminină de familia Bánffy. În 1794 se menționează un conac, ca proprietate comună a contelui Gheorghe Bánffy și a baronului Farkas Bánffy, aflat la sfârșitul secolului în stare proastă. Conacul cu plan în L – similar planului actual – apare pe cele trei ridicări topografice militare ale Transilvaniei (prima datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea), cu diferența că pe ultima dintre acestea, din jurul anului 1890, edificiul este marcat drept castel. Pe baza acestui detaliu, precum și a stilului eclectic al clădirii, se presupune că actualul castel este rezultatul modificării vechiului conac în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pe la sfârșitul secolului, proprietarul castelului a fost cavalerul Ferenc Bakó, care în 1902 a pus domeniul la vânzare. Castelul este menționat ca având 17 încăperi, câte un coridor vitrat la parter și etaj, 2 case de scară, 3 balcoane și 4 încăperi la subsol. A fost cumpărat de văduva baronului György Bánffy pentru fii săi din prima căsătorie, Domokos Teleki și Géza Teleki jr., cel din urmă deținându-l până în anul 1934, când a fost cumpărat de baronul Pál Kemény. După naționalizare, până la retrocedarea sa din 2002, castelul a fost folosit ca școală primară. Azi este proprietate privată, lipsit de funcțiune. Poate fi accesat dinspre terenul de joacă, însă intrarea în curte și în clădire nu este recomandată.